Când am decis să încep proiectul „Fotografia prin ochii fotografului” am avut un nume care mi-a venit în minte și mi-am dorit să expun povestea din spatele muncii sale: Ella Costache. O cunosc de 5 ani și chiar dacă nu ne-am intersectat prea des, i-am urmărit evoluția și am menționat-o ca exemplu de multe ori când venea vorba de persoane care au evoluat mult prin dedicare și pasiune.
Proiectul în sine a pornit pentru că am observat în diferite contexte că atunci când vine vorba de fotografie se pune accent mai mult pe imagine, dar mai puțin pe povestea fotografului sau povestea care stă la baza conceptelor pe care le abordează. Și, indiferent că vorbim despre fotografie digitală sau analogă, mi-am propus să dezvălui narațiunea care stă la baza fiecărui cadru surprins și totodată povestea celor din spatele camerei.
artHood: Cine este Ella Costache?
Ella Costache: O artistă din București, România, stabilită în Londra, de 4 ani, care lucrează în principal în industria modei și încearcă să schimbe preconcepțiile raportate la standardele de frumusețe.
artHood: Când ai făcut primul pas către fotografie?
Ella Costache: Mi-ar plăcea să spun că prima dată când am pus mâna pe un aparat de fotografiat, dar probabil eram mult prea mică pentru a înțelege și a o putea numi intenție. Abia pe la 12-13 ani am reușit să îmi conving părinții să îmi ia un DSLR și de acolo am început să exersez, până când mi-am dat seama că asta vreau să fac pentru restul viețîi.
artHood: Ce sau cine te-a inspirat să începi fotografia?
Ella Costache: Internetul probabil. Nu am studiat artă până în facultate. Mi-am petrecut o mare parte din copilărie pe Tumblr mai ales, unde vedeam foarte mulți fotografi de modă și nu numai, și mi-am dat seama că mi-ar plăcea să creez și eu astfel de imagini.
artHood: Care este povestea fotografiei de care ești cea mai mândră?
Ella Costache: Nu cred că am o singură fotografie preferată, poate un proiect, dar nici măcar. Fiecare proiect personal pe care îl realizez, îmi aduce aminte de o perioadă anume a vieții mele. Munca mea abordează din multe puncte de vedere, aspecte sociale, dar și întrebări cu care mă confrunt în fiecare zi și cred că este o oglindire a ceea ce reprezint ca artist și ceea ce aș vrea să schimb, în special legat de standardele de frumusețe și ce înseamnă ele pentru fiecare dintre noi, și mai ales legat de femei.
Îmi place foarte mult să fotografiez părul, fie el pe corpul uman sau nu. Lucrarea mea de licență, dar și cea de master, au fost în jurul acestui subiect și știu că mai am multe alte proiecte pe care vreau să le realizez, cu aceeași temă.
artHood: De unde îți iei inspirația?
Ella Costache: De peste tot. Din oraș, mă plimb foarte mult cu bicicleta sau pe jos, și orice mă inspiră fotografiez cu telefonul; din vacanțe, îmi place să merg în locuri cât mai puțîn turistice și să interacționez cu cultura de acolo. Oamenii sunt cei mai imprevizibili, din punctul meu de vedere, și poți vedea la ei lucruri neobișnuite/unice în fiecare zi.
artHood: Ai un curent sau un stil de care te simți cel mai apropiată? Ce stil abordezi în fotografiile tale?
Ella Costache: Cred că am un stil destul de experimental.
Sunt foarte tehnică raportat la lumini și am învățat foarte multe în ultimii ani, de când lucrez în industrie. Înaintea fiecărui shoot îmi plănuiesc cât de cât set-up-urile de lumină, pentru a mă putea concentra pe subiect în ziua shoot-ului.
Îmi place să experimentez în același timp, fac multe teste în timpul liber, și foarte multă documentare, și am înțeles în sfârșit, că totul trebuie să se simtă ca o joacă și trebuie să fie autentic.
Cred că ne aflăm într-o eră în care chiar nu mai contează stilurile, și cu cât ești mai autentic, cu atât ești mai apreciat. Nu îmi place neapărat să fiu încadrată într-un stil sau categorie, sau cel puțin nu încerc. Creez pentru că îmi face plăcere, dar în același timp încerc să fac oamenii să simtă ceva în timp ce se uită la fotografiile mele.
Pe de altă parte, consider că trebuie să știi ce a fost făcut înainte, pentru a te inspira, dar și a nu copia.
artHood: Când ești în spatele camerei, ce contează cel mai mult pentru tine? Contează atât de mult partea tehnică sau e mai importantă partea umană?
Ella Costache: Cu siguranță, „partea umană”/talentul. Partea tehnică este doar un ajutor. Nu spun că nu este necesar să cunoști și atribuțiile tehnice ale fotografiei, implicit ale aparatului pe care îl folosești, dar este ceva ce oricine, cu puțină răbdare și timp poate învață. Cu cât fotografiez mai mult oameni, realizez și mai mult că cea mai importantă este interacțiunea cu ei, și mediul pe care îl creez atunci când îi fotografiez.
Partea umană este cea care creează arta.
artHood: Este vreun artist, vreo carte, vreun podcast pe care l-ai recomanda în acest domeniu?
Ella Costache: E o întrebare grea. Pot enumera câțiva dintre fotografii mei preferați, toți destul de diferiți unul de celălalt, dar cred că asta îmi definește foarte mult și stilul: Renell Medrano Lea Colombo, Juergen Teller, Johnny Dufort, Tonje Thilesen, Nadine Ijewere, Coco Capital (îmi place cum combină fotografia cu textul foarte mult) și mulți alții.
Când vine vorba de cărți, aș recomanda pentru oricine faimoasele „Despre fotografie” de Susan Sontag și „Ways of Seeing” de John Berger. Nu trebuie neapărat să fii pasionat de fotografie pentru a le citi.
În acest moment citesc „The artist’s way”, care este mai mult un exercițiu pentru orice artist, și nu numai, cu exerciții practice, care te ajută la protejarea creativității și a imaginației, care de multe ori sunt acaparate de stres și problemele vieții de adult. Mă confrunt în această perioadă cu un blocaj artistic și toate exercițiile din carte mă ajută într-un fel sau altul.
Nu prea ascult podcasturi să fiu sinceră, dar la un moment dat am descoperit pe Spotify acest proiect numit „Make art not content”; destul de bun.
artHood: Ai vreun proiect personal la care lucrezi sau pe care vrei să-l promovezi?
Ella Costache: Lucrez la o carte de fotografie, dar va mai dura acest proiect, pe care l-am tot amânat din păcate, dar imediat ce îl finalizez, vreau să fac o lansare și în România, unde sper ca lumea să fie interesată.
Cred că instagramul e un loc bun unde mă puteți urmări pentru a vedea toate proiectele din industrie, dar și personale la care lucrez.
În afară de asta, am un cont separat @bye_rum, un proiect despre viața de noapte, pe care curând îl voi transforma într-o expoziție probabil.
